17 martie 2026

În războaiele din ultimii ani, de la Ucraina la Gaza, precum și în conflictele anterioare, copiii au suportat cele mai profunde și mai de durată consecințe ale războiului.

Astăzi, în timp ce un nou conflict se amplifică într-un ritm înspăimântător la nivelul unei întregi regiuni, cu efecte care depășesc cu mult granițele acesteia, ne simțim din nou obligați să ne facem auzită vocea.

Și, încă o dată, e imperativ să întrebăm: ce se întâmplă cu copiii?

În timp ce un număr restrâns de actori statali și nestatali iau decizii și întreprind acțiuni — indiferent dacă au fost sau nu votați de cei pe care îi reprezintă, indiferent dacă oamenii sunt sau nu de acord cu ei și indiferent de argumentele politice invocate în jurul lor — realitatea din teren rămâne întotdeauna aceeași:

Copiii sunt cei care rămân înspăimântați. Ei sunt cei puși în pericol. Unii sunt răniți, traumatizați sau chiar uciși.

De cele mai multe ori, copiii devin o preocupare secundară în momente de escaladare, calcul politic și eșec al diplomației. Și, mai des decât atât, sunt cu totul trecuți cu vederea.

Totuși, copiii nu trebuie să devină niciodată victime colaterale ale deciziilor adulților. Politica nu trebuie să ne îndepărteze de responsabilitățile noastre față de ei.

Dincolo de obligația de a le proteja siguranța fizică, avem datoria de a le apăra sănătatea mintală, echilibrul emoțional și bunăstarea social, iar la un nivel și mai profund, trebuie să recunoaștem ceea ce copiii reprezintă: inocență, potențial și acea umanitate care ne leagă pe toți..

Atunci când vorbim despre copii, vorbim despre ceea ce este profund uman, legitim și de neprețuit.

Copiii ne reamintesc că umanitatea trebuie să prevaleze.

Declarația Drepturilor Copilului și angajamentele asumate ulterior nu sunt documente simbolice care pot fi ignorate atunci când circumstanțele devin dificile. Ele reprezintă o promisiune colectivă: aceea că drepturile, siguranța și demnitatea copiilor trebuie protejate în orice împrejurare.

Și totuși, prea des în astfel de momente, această promisiune pare uitată.

Inimile și gândurile noastre se îndreaptă către copiii care sunt uciși, răniți și traumatizați în fiecare zi în conflictele din întreaga lume. Suntem, de asemenea, alături de familiile lor — familii care se confruntă nu doar cu violența și instabilitatea, ci și cu durerea insuportabilă de a-și vedea copiii suferind, adesea fără puterea de a-i proteja.

Copiii merită mai mult din partea noastră.

Ne alăturăm partenerilor noștri globali și regionali în apelul adresat liderilor, instituțiilor și tuturor adulților aflați în poziții de responsabilitate de a-și aminti ce este în joc și de a așeza viața, siguranța și demnitatea copiilor în centrul deciziilor lor.

Pentru că fiecare copil pierdut, fiecare copil rănit, reprezintă o pierdere nu doar pentru familia sa sau pentru comunitatea din care face parte, ci pentru umanitate însăși.

Fie ca pacea să prevaleze.

.