Concentrarea exclusivă în zona protecției sanitare și epidemiologice nu trebuie să excludă sau să întârzie măsuri educaționale pentru ieșirea din criză, iar destinul învățământului românesc în epoca digitală depinde de modul în care vom înțelege și capitaliza lecțiile prezentului,  se arată în studiul de politici  publice realizat de Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare Profesională, Facultatea de Științe Politice – SNSPA și Asociația Națională Liceelor și Colegiilor Pedagogice din România.

Cercetarea desfășurată în perioada iulie – septembrie 2020 a pornit de la analiza percepției actorilor implicați în procesul educațional asupra problemelor începutului de an școlar pentru a sonda direcțiile în care putea fi orientate politicile publice astfel încât să se prevină compromiterea viitorului învățământului românesc. Una dintre numeroasele concluzii ale acestei cercetări arată  că deși la nivel rațional majoritatea actorilor implicați în procesul educațional consideră că sunt pregătiți și pot accesa resursele necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activităților de învățare, angoasa generală prevalează asupra judecății logice astfel încât în plan personal  revenirea la școală este guvernată de temeri multiple. În aceste condiții eficacitatea procesului de învățământ, la toate nivelurile, devine dificilă.

Studiul, analizează  câteva modele și practici internaționale de reacție a sistemelor de învățământ in contextul pandemiei, definește contextul specific al sistemul de educație din România – anul școlar 2020 – 2021  și, utilizând metoda analizei de risc, evaluează riscurile sistemice pentru procesul educațional precum și pentru starea de sănătate a copiilor, personalului didactic și auxiliar precum și a comunităților locale și societății în general, în contextul deschiderii reluării cursurilor în învățământul preuniversitar.

Potrivit concluziilor, în contextul în care suportul metodologic sanitar privind redeschiderea școlilor este acoperitor, deși persistă neclarități, factori majori structurali și logistici determină apariția unor riscuri care neglijate și neasumate, pot face ca sistemul să nu funcționeze așa cum este previzionat.

Astfel, regulile, regulamentele și procedurile de prevenție epidemiologică și educațională vor trebui coroborate cu măsuri și acțiuni de prezentare, de analiză și de conștientizare a riscurilor  și este nevoie de un index al riscurilor identificate, index ce trebuie difuzat, cunoscut, dezbătut, analizat, conștientizat și asumat de către toți actorii educaționali, inclusiv de comunitatea largă a organizațiilor neguvernamentale, a fundațiilor și companiilor care acționează sau care sprijină domeniul educațional la nivel local, regional și național.  

“Am demarat acest studiu pentru a înțelege, dincolo de zgomotul de fond, ce se întâmplă. Pentru a pune faptele și informațiile disparate într-un tablou care le face inteligibile. Dar, în același timp, și pentru a pune o cercetare corectă la baza   deciziei politice. Procesul decizional privind  definirea modului în care ar trebui să se desfășoare acest an școlar trebuie a fost extrem de dificil. În diferite etape și contexte, fiecare dintre partenerii acestui studiu a participat cu experiența sa în acest proces. Ca să poată fi funcționale, politicile publice trebuie fundamentate științific și monitorizate în permanență cu instrumente specifice. Altfel, efectele lor pe termen mediu și lung nu pot fi estimate, ba, mai mult, practica a demonstrat ca pot avea efecte contrare celor prevăzute inițial.” – Conf. Univ. Dr. Cristian  Pîrvulescu, Decanul Facultății de Științe Politice – SNSPA

Dintre concluziile studiului:

Riscuri identificate

1. Riscuri epidemiologice – referitoare la starea de sănătate a elevilor, cadrelor didactice, didactice auxiliare, a familiilor acestora și a comunității în general, care pot fi afectate ca urmare a derulării procesului educațional în situația izbucnirii și răspândirii unei epidemii pandemice;

1. Riscuri administrative – referitoare la alterarea funcției de exercitare a atribuțiilor specifice de către instituțiile centrale și locale implicate, precum și la modul în care acestea se coordonează;

1. Riscuri tehnologice – referitoare la lipsa tehnologiei adecvate și la problemele care pot apărea prin folosirea pe scară largă a tehnologiei de tip IT;

1. Riscuri educaționale – referitoare la accesul la educație și la calitatea acesteia, din perspectiva manifestării individuale, locale, regionale sau naționale ale celor 3 categorii de riscuri menționate anterior.

Din analiza răspunsurilor din cele 1590 de chestionare completate și validate metodologic s-au desprins următoarele concluzii principale:

• Cele mai multe dintre răspunsuri valide au confirmat îngrijorările exprimate în spațiul public, dar și în studiul de față;
• Mai mult de jumătate dintre respondenți au afirmat că unitățile școlare din care fac parte sunt pregătite pentru începerea anului școlar în format fizic. Aproximativ o pătrime au afirmat că nu sunt pregătite, iar restul că sunt parțial pregătite;
• Aproximativ 60% au răspuns că unitățile școlare pot implementa măsurile de prevenție din metodologia Guvernului. Aproximativ o pătrime au afirmat că nu le pot implementa, iar restul că le pot implementa parțial;

• Mai mult de două treimi dintre respondenții care au completat chestionarele au răspuns că unitatea lor școlară este pregătită să organizeze învățământul online, în timp ce restul consideră, în proporții relativ egale, că nu sunt sau sunt parțial pregătite.
• Deși nu a fost scopul nostru să obținem date cantitative, cele mai frecvente riscuri menționate au fost cele Referitor la acestea, a fost invocată frecvent și gripa sezonieră, care ar putea duce la o complicare a peisajului epidemiologic;
• Un alt risc adiacent ce poate intra în categoria riscurilor sanitare menționat frecvent este cel al nivelului de stres la care este supus întregul personal al școlii, stres care poate duce la surmenare, epuizare și chiar îmbolnăvire.
• Foarte des invocată a fost și teama privind nerespectarea regulilor de igienă și de distanțare socială, atât din partea copiilor, a părinților, dar și de către unitățile școlare;
• Nu în ultimul rând, scăderea calității procesului educațional este printre cele mai invocate riscuri, în strânsă legătură cu riscurile tehnologice. Pe de o parte, se face referire la lipsa pregătirii și a experienței majorității cadrelor didactice în ceea ce privește derularea activităților educaționale pe platformele online sau la dificultatea interacțiunii online cu elevii, mai ales cu cei de vârste mici, dar și la uzura rapidă în interacțiunea online și riscul pierderii interesului pentru activitate mult mai rapid decât pierderea acestui interes în interacțiunea școlară față în față, pe de altă parte;
• De asemenea, a fost menționat des faptul că mulți dintre părinți nu au cunoștințele, competențele, timpul sau disponibilitatea necesare pentru a-i asista și a-i putea susține pe copii, în special pe cei de vârsta preșcolară și școlară mica, în desfășurarea activităților de învățare online;
• Un alt risc menționat în mod frecvent a fost cel legat de presiunea psihologică asupra copiilor, presiune dată de contextul pandemiei și de dificultăți în ceea ce privește dezvoltarea socio-emoțională a acestora, din acest risc derivând multe alte riscuri educaționale menționate în răspunsurile respondenților: absenteismul, pierderea interesului pentru școală și/sau renunțarea la aceasta;

• Printre riscurile menționate frecvent se numără și teama de examene, potențată de îngrijorări referitoare la imposibilitatea recuperării anumitor părți din materie, din cauza inflexibilității programei școlare, dar și a lipsei de programe remediale;
• Dintre riscurile administrative, în legătură directă cu activitatea sau cu inactivitatea autorităților locale, riscul cel mai des menționat se referă la lipsa fondurilor, a materialelor sanitare, a cadrelor medicale și a personalului (mai ales în ceea ce privește curățenia și igiena) din școală, insuficiența spațiilor școlare și/sau supraaglomerarea anumitor clase,
• De asemenea, au fost menționate inegalitățile de acces la mijloace IT, la internet, mai ales în mediul rural, precum și problemele legate de naveta școlară.

Soluții propuse

Studiul Sectorul educațional românesc și COVID -19 a propus participanților soluții atât la nivel sistemic, care se referă la organizarea și finanțarea învățământului, cât și la nivel punctual, de organizare a acestuia în timpul pandemiei. Mai specific, o mare parte dintre propuneri s-au referit la:

• Acoperirea nevoilor de infrastructură sanitară și tehnologică a școlilor, cu asigura-rea imediată a echipamentelor de protecție, atât pentru personal, cât și pentru copii;
• Asigurarea imediată a personalului medical, de curățenie, igienizare și prevenție; 
• Suplimentarea spațiilor educaționale; 
• Suplimentarea posturilor nedidactice și auxiliare din școli;
• Acoperirea nevoilor tehnologice ale profesorilor și elevilor (de la accesul la internet și echipamente IT, până la platforme educaționale specializate și ușor de utilizat); 
• Testarea recurentă și gratuită, la scară mare, a cadrelor didactice și elevilor; 
• Oferirea de modele de lecții online și în sistem hibrid;
• Asigurarea pregătirii cadrelor didactice privind învățarea online;
• Oferirea de suport tehnic, educațional și psihologic din partea inspectoratelor școlare, a caselor corpului didactic și a partenerilor instituționali locali și regionali;
• Reducerea birocrației din interiorul și exteriorul procesului instructiv-educativ;
• Concentrarea cu prioritate pe nevoile educaționale determinate de context.

Concluzia general desprinsă din analiza răspunsuri și propunerilor în urma aplicării chestionarului de feedback și de actualitate educațională este că, deși se manifestă încă/există la majoritatea actorilor implicați în procesul educațional optimism în ceea ce privește școala și rezolvarea problemelor ei atât de complexe și imprevizibile acum, este deopotrivă sesizabil și un nivel general de teamă și nesiguranță, pe fondul percepției lipsei de pregătire și de resurse de tot felul din sistem.  

Centrul Step by Step, Facultatea de Științe Politice – SNSPA si Asociația Națională Liceelor și Colegiilor Pedagogice din România atrag atenția că scopul politicilor publice trebuie să fie crearea unui echilibru funcțional între nevoia de educație, capacitatea sistemului și siguranța medicală a tuturor celor implicați. În lipsa unei acțiuni rapide procesul educațional în acest an școlar ar putea fi serios afectat, riscând chiar să fie compromis.

Citiți studiul AICI

Descărcați studiul AICI

Despre autorii studiului

Facultatea de Științe Politice (FSP) din cadrul SNSPA oferă programe de studiu în domeniile științe politice, studii europene, relații Internaționale, sociologie, și psihologie. Prin aceste programe și activitatea de cercetare desfășurată, facultatea își propune să dezvolte disciplinele științe politice, sociologie și psihologie și a celor conexe acestora, dar și valorile democratice și civice ale societății românești. Domeniile de studiu și cercetare în care facultatea și-a dezvoltat o expertiză solidă sunt: teorie și filozofie politică, politică comparată, relații internaționale, studii europene, politici publice, politica Centrului și estului Europei, studiul democrației și al minorităților.

Asociația Centrul Step by Step pentru Educație si Dezvoltare Profesională este cel mai important promotor al educației timpurii de calitate și face parte din Asociația Internațională Step by Step (ISSA), organizație neguvernamentală care dezvoltă programe în domeniul educației. Din 1994, în parteneriat cu Ministerul Educației, Centrul Step by Step implementează Alternativa Educațională Step by Step, aplicată în prezent în peste 320 de grădinițe și școli din 95 de localități. 

Asociația Națională a Colegiilor și Liceelor Pedagogice (ANCLP)

Asociația Națională a Colegiilor și Liceelor Pedagogice din România, reunind liceele și colegiile pedagogice, ca instituții de formare la nivel preuniversitar a educatorilor-puericultori, a educatoarelor și învățătoarelor, precum și cadre didactice (educatoare, învățători și profesori) de la aceste instituții și de la alte instituții din sistemul de învățământ preuniversitar românesc, este asociație parteneră a Ministerului Educației și Cercetării în procesul de reformă a învățământului vocațional pedagogic românesc, partener instituțional al Centrului Internațional pentru Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET) Paris și un actor important în spațiul educațional românesc.