Cei care sunt părinți cu mai mulți copii, au constat cu siguranța încă de la primul născut, faptul că, un copil antepreșcolar sau preșcolar care se exprimă la un nivel înalt pentru vârsta lui din punct de vedere al vocabularului pășește în lumea învățării cu un mare avantaj. Acești copii pot să se înțeleagă pe sine și să-i înțeleagă mai bine pe cei din jurul lor, pot să-și facă mai ușor cunoscute nevoile, pot să înțeleagă mai bine ce se petrece și de asemenea, își pot împărtăși mai ușor propria experiență.

Așa cum se știe, o modalitate cunoscută pentru a dezvolta abilitatea de comunicare a copiilor este de a li se aciti povești și de a discuta despre ele în timpul cititului. Nu trebuie să uităm că atunci când stăm într-un spațiu liniștit și confortabil cu copilul, concentrați asupra unei povești, nu se îmbunătățește numai relația adultului respectiv cu copilul, dar cel mic este obișnuit cu un tip de limbaj pe care copilul nu îl aude în conversațiile de fiecare zi. Este vorba despre limbajul decontextualizat, foarte important pentru dezvoltarea cognitivă a copilului.

Nu mai este nevoie să îi convingem pe părinți despre importanța cititului de la cea mai mică vârstă, studiile arătând că:

• Există o relație directă între vocabular și capacitatea copilului de a diferenția sunete în perioada timpurie, dar și între vocabular și înțelegerea lecturii la cititorii școlari. Aceasta înseamnă că, o bună abilitate de comunicare orală, îl plasează pe copil în poziția de a fi un bun cititor.

• Acei copii din medii sociale defavorizate din punct de vedere socio-economic, sunt în urma copiilor de aceeași vârstă, atât în privința abilității de a comunica oral (dar și a altor abilități) în momentul intrării în școala obligatorie – datorită faptului că nu beneficiază de experiențe de comunicare bogate, de timpuriu.

• Copiii învață prin imitație și imită ceea ce se întâmplă în jurul lor, printre care și comportamentul și atitudinea părinților față de citit. Dacă un copil își vede părinții citind acasă, el primește un mesaj foarte puternic despre importanța cititului. Activitățile de alfabetizare realizate acasă, în perioada timpurie a vieții includ activitățile de citire (de cărți, ziare, reviste, rețete, bonuri de cumpărături), scriere (liste de cumpărături, scrisori, planificarea meniului), vizita la biblioteci cu părinții, ca și cititul împreună cu părinții.

• Vârsta la care este stabilită o rutină a cititului în familie reprezintă cel mai important predictor al abilităților de comunicare orală pentru copil. Părinții pot să înceapă să le citească copiilor de când sunt încă în burtica mamei, astfel încât, bebelușul se va obișnui cu ritmul și modulațiile vocii mamei și va exersa abilități timpurii de ascultare, chiar și înainte de a înțelege bine despre ce este vorba.

• Copiii cărora părinții, dar și ceilalți adulți care îi îngrijesc obișnuieșc să le citească, vor avea o atitudine pozitivă față de cărți și le vor asocia cu relații apropiate și calde. De asemenea, acești copii vor învăța de timpuriu cum se îngrijește o carte, cum se răsfoiesc paginile, se vor uita pe imagini și vor exersa să le descrie.

• Cititul exersează cu copiii limbajul decontextualizat. Acest limbaj nu se referă la lucrurile din imediata apropiere și din mediul copilului, este un limbaj mai abstract. Copiilor le este ușor să-și exprime nevoile (Mi-e sete. Vreau banană) sau să vorbească despre obiecte fizice aflate lângă ei (Dă-mi pelerina. Vreau calul). Vorbirea decontextualizată le solicită copiilor folosirea descrierilor, a povestirii sau chiar a jocului de rol. Când un adult citește o poveste unui copil are ocazia de a discuta despre personaje, dar și de a redefini cursul poveștii. Toate aceste exerciții presupun folosirea limbajului decontextualizat.

Metoda citirii dialogate

O metodă foarte eficientă pentru stimularea dezvoltării comunicării orale a copiilor este citirea dialogată.

Citirea dialogată are loc atunci când un adult împreună cu un copil citesc o carte cu imagini și se concentrează atât pe imagini cât și asupra poveștii. Această metodă de citire nu este același lucru cu situația în care un adult citește o poveste unui copil preșcolar, iar aceasta stă și ascultă. În cadrul citirii dialogate, adultul îl ajută pe copil să devină cel care spune povestea. Adultul devine ascultătorul cel mai important și cel care pune întrebări. Astfel, copilul are un rol activ în această experiență a citirii, vorbește despre poveste, adresează sau răspunde la întrebări, face legătura cu experiența lui de viață – aspecte mult mai importante decât ascultarea pasivă a unei povești, în care interacțiunea și comunicarea sunt limitate. Această metodă de citire, nu dezvoltă numai comunicarea orală, dar și capacitatea de înțelegere, capacitatea de a povesti și repovesti și de a argumenta. Exersând citirea dialogată, copiii vor folosi mai multe cuvinte și vor vorbi în propoziții dezvoltate, pe măsură ce exersează.

Metoda citirii dialogate a fost dezvoltată inițial de psihologul american Grover Whitehurst, la începutul anilor 1990. Metoda originală cuprindea următoarele secvențe:

• Provocarea copilului de a spune ceva despre cartea care se citește.
• Evaluarea răspunsului copilului.
• Extinderea răspunsului copilului prin reformulare lui de către adult și adăugarea de informații.
• Repetarea întrebării pentru a ne convinge că a reținut.

De exemplu, dacă vârsta copiilor este de doi ani, părintele, arătând pisica din carte întreabă: Ce este aceasta? Copilul poate răspunde:  O pisică. Adultul, exaluează și extinde răspunsul copilului spunând: Așa este! Aceasta este o pisică neagră. Apoi adultul reia întrebarea inițială sau o poate extinde: De unde știi că este o pisică?

Pentru a susține și mai mult dezvoltarea limbajului, autorul metodei propune câteva tehnici, foarte actuale:

• Completarea propozițiilor. Cereți copiilor să finalizeze câte o propoziție semnificativă, pe parcursul citirii.
• Solicitarea de a-și aminti continuarea. Cereți copiilor să-și amintească firul poveștii, dacă vorbim despre o poveste pe care ați citit-o anterior.
• Provocare de a schimba firul poveștii. Cereți copilului să explice ce s-ar mai putea întâmpla sau cum s-au putea continua altfel.
• Întrebările de tip: Ce? Unde? Când? De ce? deși nu sunt întrebări deschise, în care copilul poate să elaboreze liber, ele exersează atenția, memoria și capacitatea de repovestire.
• Solicitarea copiilor de a găsi o legătură între poveste și viața de zi cu zi.

Câteva lucruri bune de știu de către părinți când le citesc copiilor:

• Atunci când citim prima dată o poveste nouă copiilor, nu ne întrerupem, decât pentru strictul necesar (explicarea unor cuvinte, reformularea unor situații mai greu de înțeles). Copiilor nu le place să fie întrerupți atunci când povestea este citiită pentru prima dată, dar acest lucru nu se mai întâmplă la citirile ulterioare.
• Repetarea unei povești, citirea ei de mai multe ori, este normală și foarte importantă pentru copiii mici. Aceasta formează vocabularul copiilor. Cercetările arată că un copil trebuie să audă un cuvânt de 20 de ori pentru a deveni parte a vocabularului său expresiv.
• Nu trebuie să uităm atunci când citim copiilor că lor trebuie să le placă această activitate. Toată strădania nostră de a îmbogăți vocabularul copiilor va fi în van, dacă cititul nu este o experiență agreabilă pentru copii.

Sugestii pentru părinți pentru exersarea citirii dialogate:

Jack și vrejul de fasole

1. Găsește un spațiu unde este liniște și așază-te acolo împreună cu copilul.
2. Începe prin a te uita la coperta cărții și întreabă cu glas tare Despre ce poveste este vorba?
3. Citește povestea cu pauze pentru a avea timp vă uita la poze și discutați pe marginea lor.
4. La a doua citire a poveștii, discutați pe baza întrebărilor, ca de exemplu:
   1. Mă întreb ce va spune mama lui Jack când va veni acasă cu boabele de fasole…
   2. Oare ce ar face căpcăunul dacă l-ar prinde pe Jack? Tu ce ai vrea să se întâmple?
   3. Mă întreb ce vor face Jack și mama lui cu tot aurul și bogățiile?
5. Leagă povestea de viața de zi cu zi a copilului:
   1. Te-ai cățărat vreodată într-un copac sau pe un gard? Ce s-a întâmplat mai departe?
   2. Dacă la tine în grădină ar crește astfel de boabe de fasole, ce ai face cu ele?
   3. Dar cu aurul căpcăunului, ce ai putea face?
6. Explică-i copilului cuvintele necunoscute precum: căpcăun, piață, târg sau altele pe care nu le-a mai întâlnit.

Rapunzel

1. Găsește un spațiu unde este liniște și așază-te acolo împreună cu copilul.
2. Începe prin a te uita la coperta cărții și întreabă cu glas tare Despre ce poveste este vorba?
3. Citește povestea cu pauze pentru a avea timp vă uita la poze și discutați pe marginea lor.
4. La a doua citire a poveștii, discutați pe baza întrebărilor, ca de exemplu:
   1. Mă întreb De ce nu vroia Vrăjitoarea ca frumusețea fetei să fie văzută și de alți oameni?
   2. Oare la ce se gândea Rapunzel toată ziua, închisă în turn?
   3. Mă întreb Cum altfel ar fi putut coborî din turn să se elibereze?
   4. Ce i-ai spune Vrăjitoarei?
5. Leagă povestea de viața de zi cu zi a copilului:
   1. Ai vazut vreodată un turn așa înalt? Unde?
   2. Din ce putem construi și oi un turn, acasă?
   3. Dacă ai sta mai mult timp într-un loc, ce ți-ar plăcea să faci ca să nu te plictisești?
   4. Pe tine te-a salvat vreodată cineva?
6. Explică-i copilului cuvintele necunoscute precum: cosițe, orb sau altele pe care nu le-a mai întâlnit.